CSM: Afirmațiile lui Iliescu, Ponta, Antonescu privind anchetele PICCJ lezează independența justiției

Consiliul Superior al Magistraturii afirmă că afirmațiile lui Ion Iliescu, Victor Ponta și Crin Antonescu, din 15 august, cu privire la presupuse abuzuri în anchetele ale procurorilor aduc atingere independenței, prestigiului și credibilității justiției cu consecința subminării autorității acesteia.

CSM a decis, marți, admiterea cererea de apărare a independenței sistemului judiciar ca urmare a prezentării în mass-media a declarațiilor unor personalități politice în legătură cu anchetele Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție (PICCJ) referitoare la organizarea și desfășurarea referendumului.

În ședința de marți, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat rezultatele verificărilor efectuate de Inspecția Judiciară cu privire la apărarea independenței sistemului judiciar ca urmare a prezentării, pe mai multe posturi de televiziune, în presa scrisă și on-line din țară, a unor afirmații făcute de președintele onorific al Partidului Social Democrat, domnul Ion Iliescu, de către președintele interimar (în perioada 10 iulie-27 august 2012) al României, Crin Antonescu, precum și de Victor Ponta, prim-ministru al României cu privire la presupuse abuzuri în anchetele pe care Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție (PICCJ) le efectuează în legătură cu modalitatea de organizare și desfășurare a referendumului din data de 29 iulie 2012.

În 16 august, conducerea CSM a solicitat Inspecției Judiciare efectuarea verificărilor necesare pentru a se stabili dacă s-a adus atingere independenței justiției, cu consecința subminării autorității acesteia și a sistemului judiciar, apreciind că afirmațiile și declarațiile publice ale personalităților publice menționate, sunt de natură să se creeze o presiune cu potențial de intimidare și decredibilizare a instituțiilor din justiție și a corpului procurorilor români.

Conducerea CSM a apreciat că mesajele publice ale celor trei reprezentanți marcanți ai vieții politice românești promovează, direct și fără echivoc, ideea că justiția este aservită politic sau, mai mult, controlată politic, aspectele prezentate punând în discuție atât independența magistraților, cât și a sistemului judiciar în ansamblul său, conturându-se ideea unei justiții care nu corespunde standardelor europene și care răspunde la comenzi politice.

Verificările efectuate de Inspecția Judiciară – Serviciul pentru procurori au vizat afirmațiile cuprinse în articolul „Despre procuratură și rolul său” publicat, la data de 15 august 2012, de Ion Iliescu pe blog-ul său, declarațiile efectuate de domnul prim-ministru, Victor Ponta, în cadrul emisiunii „Realitatea de la ora 20.00” – 15 august 2012 și afirmațiile a lui Crin Antonescu, președinte interimar, făcute în cadrul declarației de presă din data de 15 august 2012.

În urma verificărilor inspectorii judiciari au constatat următoarele: – Referitor la alegerile desfășurate în perioada 2008 – 2009 (alegeri locale, parlamentare, europarlamentare, prezidențiale și referendum) au fost înregistrate la unitățile Ministerului Public un număr de 7956 cauze penale (din care 56 cauze au fost soluționate prin rechizitoriu, în 6531 au fost adoptate soluții de netrimitere în judecată, iar în 187 cauze cercetările nu sunt încă finalizate); – Pe rolul unităților Ministerului Public sunt înregistrate în anul 2012 un număr de 632 dosare referitoare la desfășurarea referendumului din data de 29 iulie 2012 și 2052 cauze privind desfășurarea alegerilor locale; – În cele 632 cauze privind referendumul din data de 29 iulie 2012 se efectuează verificări privitor la comiterea unor posibile fraude: persoane care figurează că au votat atât pe listele electorale permanente cât și pe listele electorale suplimentare; persoane care figurează că ar fi votat dar în realitate nu s-au prezentat la vot; prezența pe listele electorale suplimentare a unor persoane cu date de identificare nereale; prezența pe listele electorale suplimentare a aceleiași semnături în dreptul unui număr mare de persoane; – În perioada 2008 – 2012 la nivelul DNA au fost înregistrate un număr de 17 cauze privind sesizarea unor fapte de natură penală comise în cadrul organizării și desfășurării alegerilor locale și referendumului. Dintre acestea, un număr de 5 cauze privesc comiterea unor fapte penale în legătură cu desfășurarea referendumului din data de 29 iulie 2012; – Prin natura și amploarea criticilor aduse activităților desfășurate de magistrați, respectiv prin aprecieri care induc faptul că procurorii acționează la comandă prin încălcarea chiar a normelor care reglementează competența, fiind un instrument de intimidare și de acțiune împotriva cetățenilor, au fost încălcate limitele libertății discursului politic în raport cu activitatea magistraților; – Prin discursurile și afirmațiile publice, cu caracter politic din data de 15.08.2012, care au pus în discuție legalitatea activității organelor judiciare, s-a adus atingere principiului constituțional al separației puterilor în stat cu consecința afectării independenței sistemului judiciar și a independenței și reputației profesionale a magistraților; – Afirmațiile de genul celor analizate au rolul de a induce o presiune nejustificată asupra activității magistraților, cu atât mai mult cu cât procedurile sunt în curs de desfășurare și se află în faza de cercetare penală; – Prin declarațiile și afirmațiile din data de 15 august 2012 menționate anterior s-a adus atingere independenței sistemului judiciar în ansamblul său și a independenței magistraților în înfăptuirea și realizarea actului de justiție, informează, marți, CSM.

În legătură cu limitele libertății discursului politic, CSM arată că, raportat la activitatea parchetelor, inspectorii au constatat că, potrivit art.1 pct. (4) din Constituția României consacră expres principiul separației și echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească. Potrivit acestui principiu, raporturile dintre Legislativ, Executiv și puterea judecătorească sunt condiționate de respectarea principiului independenței magistraților și supunerii lor numai legii, prevăzut de art. 123 din Constituție.

Potrivit Capitolului VI din Constituția României, Ministerul Public este inclus în Autoritatea Judecătorească, în secțiunea a 2-a fiind definite atât rolul acestuia, cât și statutul procurorului.

De principiu, dacă separația puterilor în stat nu este în mod clar conturată, atunci realitatea socială este incertă, iar puterea judecătorească nu mai este putere în stat, ci doar o funcție în stat, astfel că separația nu mai este a puterilor, ci a funcțiilor în stat. Dacă funcția și rolul puterii autorității judecătorești sunt diminuate, statul pierde calitatea de stat de drept cu toate consecințele și implicațiile socio-economice ce decurg din aceasta.

În contextul în care afirmațiile și acuzele provin de la personalități publice – angrenate în viața politică – acestea dobândesc în mod direct și inevitabil un pronunțat caracter politic. Din acest moment, factorul politic este cel care interferează cu activitatea unei alte puteri în stat, și anume autoritatea judecătorească.

Prin afirmațiile celor trei lideri s-a creat impresia publică referitoare la faptul că scopul activității organelor de urmărire penală este acela de a verifica în ce fel cetățenii care s-au prezentat la referendum au votat și nu verificarea eventualelor fraude comise în legătură cu procesul electoral prin încălcarea dispozițiilor obligatorii care reglementează organizarea și desfășurarea referendumului (Legea 3/2000 și Codul penal).

Pentru a evita acest gen de afirmații, care reprezintă pericolul de a interfera cu activitatea specifică a unei alte puteri în stat, Convenția de la Havana pentru prevenirea crimei și tratamentul delicvenților, adoptată la Congresul VIII al ONU (pct. 4), prevede că „statele veghează ca procurorii să-și îndeplinească atribuțiile profesionale în deplină libertate, fără a face obiectul unor intimidări, hărțuiri, fără a suferi ingerințe nefondate și fără a li se angaja, în mod nejustificat, responsabilitatea civilă, penală sau de altă natură”.

În Recomandarea (2000)19 a Comitetului de Miniștri al statelor membre privind rolul urmăririi penale în sistemul de justiție penală, adoptată la data de 6 octombrie 2000 la cea de-a 724-a reuniune a delegațiilor miniștrilor, la pct. (11) din capitolul „Relația dintre procurorii publici și puterea executivă și legislativă” se prevede că „statele trebuie să ia măsurile adecvate pentru a asigura că procurorii publici își pot efectua îndatoririle și responsabilitățile profesionale fără intervenție nejustificată sau expunere la responsabilitatea civilă, penală sau de alt tip”.

Conform prevederilor pct. 1 și 2 din Principiile de Bază ale Independenței Justiției (adoptate la al VII – lea Congres al Organizației Națiunilor Unite – 26 august-6 septembrie 1985, Milano, și aprobate prin rezoluțiile Adunării Generale 40/32/29 noiembrie 1985 și 40/146/13 decembrie 1985): 1. „Independența justiției trebuie să fie garantată de către stat și prevăzută în Constituție sau în legislația națională. Este datoria tuturor instituțiilor, guvernamentale și a celorlalte, să respecte și să supravegheze independența justiției. 2. Magistrații vor decide asupra chestiunilor aduse în fața lor în mod imparțial, pe baza analizei faptelor și în acord cu legea, fără nici o restricție și fără a fi obiectul influențelor, incitărilor, presiunilor, amenințărilor sau intervențiilor neobișnuite, directe sau indirecte, indiferent din partea cui ar veni sau pentru ce motiv”, arată sursa citată.

„În raport de cele menționate, într-un stat de drept nimeni nu are dreptul să extrapoleze nemulțumirile referitoare la instrumentarea unei anumite cauze asupra întregului sistem judiciar. În caz contrar, persoana care face aceste afirmații aduce inevitabil atingere principiului constituțional al separației puterilor în stat, cu consecința afectării prestigiului justiției și implicit a independenței și reputației magistraților”, continuă CSM, adăugând că în raportul Singhvi către Comisia drepturilor omului a ONU din 1987, se precizează că „principiile independenței și imparțialității sunt pietrele de fundament ale motivării și legitimității funcției judiciare în orice stat”.

Prin afirmațiile făcute în cadrul diferitelor dezbateri cu caracter public, liderii politici menționați au depășit limitele admisibile ale discursului public politic, așa cum sunt protejate de dispozițiile art. 10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră libertatea de exprimare. Dreptul la libertatea de exprimare nu este însă unul absolut, acesta fiind susceptibil de anumite restrângeri, în ipoteza în care folosirea libertății de exprimare este îndreptată împotriva unor valori pe care statul le poate în mod legitim apăra, cum ar fi autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.

Referindu-se la restrângerea libertății de exprimare în scopul garantării autorității și imparțialității puterii judecătorești, CEDO, în cauza „Braford contra Danemarcei”, a decis că „interesul de a proteja reputația și a asigura autoritatea magistraților este superior aceluia de a permite o discuție liberă asupra imparțialității acestora”. De asemenea, prin cauza „Pager și Oberschlick contra Austriei” s-a statuat că „activitatea justiției nu poate fi discutată fără să se aibă în vedere anumite limite pentru a nu submina autoritatea acesteia, comandament deosebit de important într-un stat de drept”.

Recomandarea (94) 12 a Comitetului de Miniștri al statelor membre privind independența, eficiența și rolul judecătorilor, adoptată la 13 octombrie 1994, dorind să promoveze independența sistemului judiciar a elaborat mai multe reguli cu valoare de principiu, una dintre acestea vizează obligația statelor de a lua măsurile necesare pentru a respecta, promova și proteja independența judecătorilor. Conținutul acestui principiu constă în obligația executivului și legislativului să se abțină de la adoptarea oricăror măsuri care ar putea submina independența judecătorilor. Pe lângă toate acestea, documentul prevede „că nu ar trebui să fie permis grupurilor de presiune să submineze independența sistemului judiciar”.

Analizând rezultatul verificărilor, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că declarațiile analizate sunt de natură a aduce atingere independenței, prestigiului și credibilității justiției cu consecința subminării autorității acesteia, inclusiv a sistemului judiciar în ansamblul său și, considerând întemeiată cererea de apărarea independenței sistemului judiciar și a magistraților în înfăptuirea și realizarea actului de justiție, a procedat la admiterea ei.